Îţi înghit
neliniştile
Mi-e dor de tine şi mă arunc cu voluptate
în trei ceasuri din fruntea dimineţii
întunericul alunecă pe mâini obosite de căutări
orbite la marginea primelor raze de soare
atunci cand fotonii sunt deochiaţi la crucea
drumurilor
de cifrele din viteza luminii
îţi pipăi albastrul căzut din iris
orbitează pierdut pe discul unui pickup
mă întrerupe pasul nopţii
grăbit să se spargă în ziuă
îi blestem graba cu care înghite lumina
şi-mi înfig degetele în carnea ta
îţi înghit neliniştile
oricum erau lipsite de imaginaţie
cuvinte fracturate
simulau o viaţă
şi o moarte
care stă sub semnul întrebării
un nou început îşi târăşte picioarele
prin scoarţa cerebrală a unui vis întrupat
inima copilului vorbeşte o limbă rătăcită prin
atrii
ca o şoaptă blândă înainte de somn.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu