Fragment din volumul Iluzii spulberate
ISTORIA UNEI CLIPE
Această istorie a clipelor, a vieţii, a început de mult, nimeni nu-şi
mai aminteşte de când, atât de mult timp a trecut, parcă a fost ieri,
toţi avem genetic amprenta clipelor care
se repetă, de la începuturi fiinţele se nasc, visează şi mor. Este
incitantă şi provocatoare viaţa, originală pentru fiecare om în parte,
unică şi totuşi, ironic repetitivă...
Este o seară frumoasă de
toamnă, început de septembrie, cu un apus de soare roşiatic şi mare care
se stinge în spatele unei perdele de păduri din apropierea falezei
Dunării, înprăştiind reflexe aurii asupra apei care curge netulburată.
Nu este nici o adiere de vânt, totul pare concentrat asupra momentului
magic oferit de asfinţit, este asemănător cu clipa când îţi ţii
răsuflarea şi totul rămâne suspendat, nemişcat, după care magia dispare
şi viaţa începe să curgă. Parcul de pe faleză are copaci bătrâni, groşi,
noduroşi, cu frunze arămii, tufişuri tăiate sub diferite forme, liane
care atârnă de pe spaliere şi florile toamnei crizanteme, gălbenele,
câţiva trandafiri, câteva petunii. Parfumul delicat al acestora se
amestecă cu mirosul greu al Dunării, al apei, al nămolului, al
vietăţilor ei. Pe aleile parcului s-a aşternut un strat de frunze moarte
galben-arămii, care continuă să cadă din copaci, una câte una, ating
pământul, nu înainte de a mai da un spectacol final, acela al plutirii
lor graţioase prin aer, este ultimul lor dans.(...)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu