Ciprian
(13 ani)
- Salve Antonio!
Antonio
(14 ani)
- Salve Cipriane!
- Ce faci frate?
- Te-a dat maică- ta afară cu forţa şi
tu urlai şi te ţineai de tastatură?
- Nu te-am mai văzut la faţă de luna
trecută, am crezut că ai pierit cu calculatorul ăla al tău în braţe, de nu te
mai arăţi şi tu deloc.
Ciprian
- Tonică,
recunosc, m-a dat afară maică-mea, la aer, zice că-mi face rău calculatorul, că
stau prea multe ore în faţa monitorului.
- Mă înebuneşte
femeia asta, nu ştiu de unde le-o scoate?
- Toate fixaţiile
astea ale ei cu aerul, cu ieşitul afară şi taică-miu îi cântă în strună.
- Da ce în casă
n-am aer, de mă bate toată ziua la cap cu ieşitul afară la aer?
Antonio
(roteşte plictisit
mingea apoi se reaşază cu cotul pe ea)
- Da frate şi ai
mei cu televizorul, nu am voie mai mult de 4 ore la televizor, sunt terminat,
tot aşa mă dă afară la aer, la joacă, parcă eu mai sunt de joacă?
- Urmează să
împlinesc paişpe ani frate peste două luni, să mă slăbească cu fazele astea.
- Nu-i destul că ne
ducem la şcoală, ce dacă stăm şi acolo între pereţi?
Ciprian
(enervat)
- Toată ziua eşti
pe desene animate, da înapoiat mai eşti şi tu Antoane, lumea acum se rupe pe
jocuri de strategie, pe calculatoare, tu tot cu desenele, tot copil.
- Eu sunt într-a
şaptea şi am lăsat de mult prostiile astea.
- Da tu eşti
ditamai măgarul de mare, eşti într-a opta şi nu mai evoluezi şi tu de loc.
Antonio
- Sunt tari frate
desenele, nu pot să mă las de ele, sunt dependent de roboţii mei, trebuie să-i
urmăresc să-i văd cum se luptă, cine câştigă.
Ciprian
(cu
compasiune)
- Te-ai tâmpit de
la atâta tembelizor, ţi-au spălat ăia creierii cu desenele animate, ţi-ai
stricat şi vederea de la atâta tembelizor.
- Văd că ţi-ai
luat ochelari Tonică, beton, acum arăţi şi tu a om.
- Mă-i stăpâneşti
sănătos!
Antonio
(încântat, loveşte
mingea cu palma de bucurie, apoi se sprijină cu cotul de ea)
- Mulţumesc frate.
- Da, îmi stă bine
cu ochelarii?
- Eu îi urăsc îmi
zic toţi la şcoală aragazul, nici n-am vrut să-i port, să-i ia dracu de
ochelari, dar trebuie, ce să fac, am început să nu mai văd.
Ciprian
- Ţi-ai tocit
ochii în ecranul ăla, măcar nu ţi-au luat ai tăi o plasmă, ceva mai ca lumea, dacă
tot i-a lovit grija de tine şi te cocoloşesc atâta, te ţin tot cu vechitura aia
de televizor, de când erai tu mic.
- Lumea a trecut
la 3D, tehnologia a evoluat Antonio băiatule, tu ai văzut ce expun ăştia prin
târgurile astea de aparatură, numai scule, toate bengoase, mor de ciudă că nu
pot să mi le cumpăr, pe toate le vreau.
- Eu am monitor cu
protecţie la calculator, mi-am dat toată alocaţia pe trei ani ca să mi-l cumpăr,
a fost chinul dracu până am strâns banii, da merită.
Antonio
(cu admiraţie)
- Dacă trăieşti în
faţa calculatorului normal că-ai investit în el, e viaţa ta frate.
Diana
(12
ani)
- Bună Dexter
(către Antonio)!
- Hi Obelix (către
Ciprian)!
Ciprian
- Hi, ce faci
Diano, de unde vii fato, de pe centură?
- Eşti fardată ca
o sorcovă, arăţi ca o panaramă păpuşă.
Diana
(stă în picioare
în faţa lor şi se fâţăie parcă ar defila pe podiumul de prezentare)
- Eşti un incult,
se vede că nu ai deschis în viaţa ta o revistă de modă, de „fashion”.
Către Antonio – Ce
desene ai mai văzut Dexter, ăla în care iei bătaie de la DeDe?
- Uite aşa o să
ajungi un psihopat tot uitându-te la desenele alea.
- Ha!Ha!
Antonio
- Care psihopat?
- Tu şi
bunică-mea, sunte-ţi două înapoiate, vedeţi peste tot numai psihopaţi şi
pedofili, sunteţi două defecte, numai ea mai zice „să nu te duci maică prea
departe de scara blocului, să nu te fure vre-un pedofil maică”, e în stare să
iasă cu mine şi la bloc să mă păzească.
- A rămas aşa
disperată de pe vremea lu Împuşcatu, a lui Ceaşcă.
Diana
- Care împuşcat,
ce ceaşcă?
Ciprian
- Preşedintele comunist
Ceauşescu, Dictatorul, îi ziceau ăstia Ceaşcă, Împuşcatul, revoluţia de acum 22
de ani, din 89, nu-ţi spune nimic?
Diana
- Ce revoluţie, a
fost la noi revoluţie şi l-au împuşcat pe preşedinte?
- Care dictator,
am avut noi dictator?
- S-au răsculat
ţăranii împotriva contelui Dracula, erau vampiri şi-i trăgeau în ţeapă?
Antonio
- Ha, ha, nu erau
vampiri şi nu era nici un conte Dracula obsedat-o, nici nu există aşa ceva!
Diana
(se fâţâie nervoasă)
- Ei da, ştii tu
că nu există vampiri, toată lumea ştie de Dracula, numai tu nu ştii mutantule?
Antonio
- Ştie toată lumea
de Dracula, dar asta nu înseamnă că el există.
Diana
- Da ce mutanţii
şi roboţii există?
- Sunt doar la
televizor, nu există cu adevărat, ce prostii vorbeşti şi tu Antonio.
Antonio
- Nu e nici o
prostie, mutanţii şi roboţii sunt rezultatul tehnicii, al ştiinţei, se fabrică
în laborator, dar vampirii nu, sunt invenţii pentru cretine ca tine, doar ţi-a
spus şi Cip că nu există vampiri.
- Spune-i şi tu
Cip că pe mine nu mă crede.
Diana
- Şi a fost la noi
răscoală, adică revoluţie?
- Oare erau săraci
ţăranii...
- Hai lasă-mă, nu
pot să cred!
Ciprian
- Da, a fost
revoluţie, da, l-au împuşcat pe preşedinte, pe dictatorul Ceauşescu, uf...
Diana ce proastă eşti!
- Ce ţărani, ce răscoală
visezi Diano, e vorba de revoluţia din 89?
- Să ştii şi tu Diana
că nu există vampiri şi nici Dracula, sunt doar invenţii ale ăstora de la
Hollywood cu care prostesc copii aşa prostuţi ca tine.
Diana
(bate din picior încăpăţânată)
- Eu sunt sigură
că există vampiri şi Dracula.
Antonio
(şopteşte încet)
- Şi Moş Crăciun...
Diana
(sigură pe sine)
- Nu Moş Crăciun
nu există, dar vampirii da.
Diana ia de jos o
mână de frunze şi o aruncă către Antonio.
- Te-ai găsit tu
Dexter, care eşti cel mai înapoiat dintre noi să râzi de mine.
Antonio
- Ha, ha, nu te
întrec pe tine Diano!
Ciprian
(imită un prezentator)
- Sunteţi la mare
concurenţă, candidaţi pentru titlu zmeura de tinichea, la secţiunea cel mai
cretin, doar voi doi sunteţi nominalizaţi, am emoţii mari nu ştiu cine o să
câştige anul ăsta titlul.
- Aşa cum vă
spuneam stimaţi imbecili privitori care vă uitaţi la emisiunea noastră, la
concursul nostru cretinoid, cu, despre şi pentru cretini concurenţa între cele
două exemplare umane este strănsă.
Diana
- Termină Ciprian!
- Ce te-a apucat
măi băiatule?
Ciprian
(continuă netulburat)
- Cei doi
finalişti sunt Tonică, pasionat de filme porno, mare fan al tuturor femeilor
dezbrăcate, dar care trebuie să se mulţumească cu desene animate, cu mutanţi şi
cu roboţi, aplaudaţi-l pe Tonică.
- Ridică-te în
picioare idiotule nu vezi că te aplaudă lumea!
Ciprian îl împinge
de pe marginea de beton şi îl obligă să se ridice în picioare, acesta stă
supărat în picioare, ruşinat, cu capul în pământ câteva secunde după care se
reaşază lângă Ciprian, mingea a căzut şi Antonio îşi ţine acum picioarele pe
ea.
- Câştigătorul
concursului nostru Vişina putredă sau Agurida de tinichea, ce mai contează este
anul acesta minunata, aiuritoarea, halucinanta, iubita lui Dracula şi a
vampirilor de la ea din creie, nimeni alta decât păpuşa Diana.
Antonio începe să
ţopăie şi să chiuie vesel, aplaudă fericit la fiecare cuvânt începănd cu
minunata, aiuritoarea, halucinanta, iar Diana îl împinge la loc lângă Ciprian,
gestul se repetă de trei ori.
Ciprian
(ia de jos o
crenguţă cu frunze uscate şi i-o dă ceremonios Dianei)
- Poftiţi d-şoara
Diana trofeul agurida anului.
Diana
(ia calmă crenguţa
şi cu mişcări ferme rupe toate frunzele în fragmente mici pe care i le pune în
cap lui Ciprian care se scutură plictisit)
- Eşti un
nesimţit, gras şi frustrat, care trăieşte în lumea virtuală, nu-mi pasă ce zici
tu obezule!
Antonio
- Bravo frate
ştiam eu că nu mă laşi, asta da solidaritate masculină!
- Giv my five!
Cei doi băieţi bat
palma.
- Îmi vine să te
pup frate!
Ciprian
(ironic şi plictisit)
- Nu fi homosexual
Antonio!
Antonio
(sigur pe el)
Către Diana - I-ai
văzut tu pe vampiri, te-ai întâlnit tu cu ei, unde la noi la scară?
Diana
- Da, tu ţi-ai
văzut mutanţii şi roboţii?
- Normal că nu, da
vampirii există, aşa să ştii!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu