poezie

Transcedental

Un gând rătăcit

coboară grăbit spirala vieţii

spre informaţia primordială

acolo unde materia şi antimateria

joacă zaruri cu D-zeu

iar El nu şi-a pierdut încă

umorul

mai crede în creaţia Lui

agonizează printre lanţurile de carbon

şi se întrupează pătimaş

în materia unei fiinţe

cu chipul palid

şi inima întunecată

de şoapte nepătrunse

pierdute în timp

ca un blestem

sau ca o rugăciune

către nefiinţă.