La graniţa lui niciodată
Îţi ating chipul cu un zâmbet
rătăcit în colţul buzelor
te furişezi ca o felină cu pas neauzit
la graniţa lui niciodată
acolo unde moartea joacă şah
şi-ţi dă mat de fiecare dată
ca să-ţi amintească trecerea spre niciunde
particulă rătăcită de praf cosmic
un vânticel
înfioară frunzele uimite de pasiunea ta
din ochiul timpului alunecă
picături de uitare în roua clepsidrei sparte
la hotarul dintre lumi
te sărut pe tot albastrul corpului tău
desprins din cicoarea câmpului
îmi odihnesc capul pe inima ta
acolo unde totul începe şi se termină
cu iubirea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu