Gargui pe-o margine de gotic
Înnebunesc după gotic
rup gravitaţia
o arunc la gunoi ca pe o cârpă de praf
ies liberă pe orbită
mă învârtesc în jurul soarelui
şi-l ciupesc de obrajii lui bucălaţi
cu gândul la garguii care mă obsedează
cu feţişoare sinistre
atârnate în chip fioros la înălţimi
zâmbetele groteşti păzesc colţurile catedralei
de păcătoşii înfricoşaţi
le îmbrăţişez hidoşenia până roşesc intimidaţi
îşi ascund chipul
în albul pieptului meu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu