Întrerupere de sarcină într-o staţie de metrou

Întrerupere de sarcină într-o staţie de metrou

La capăt de linie punctată

lumina artificială scaldă staţia

mângâie pereţii tapetaţi cu coji de portocală

desprinse dintr-un fruct rotund

pietrificat de groază

moartea e un pasodoble

respiraţia ei sacadată infectează ţesuturile

împrăştiate pe corpul partenerului de dans

vagoanele metroului se plimbă ostentativ

cu măruntaiele la vedere

prin faţa călătorilor fără chip

picături de viaţă trec din sânge

prin osmoză în celula închisorii de sub pământ

paşii tinerei se pierd în gura metroului

înghiţiţi de întunericul de la capătul tunelului

în urma lor ecoul repetă plictisitor

tac tac tac

liniştea chemată de glasul lui insistent

se aşterne ca o pătură groasă peste timp

acum

prezentul răstignit cu capul în jos

o priveşte insistent

nu ştie ce o să vrea mâine

în fiecare zi îşi doreşte altceva

ieri a uitat ce şi-a dorit

culcată pe şină

fixează în pupilele căscate luminile trenului

se apropie

4 3 2 1

nu

nu învaţă să numere invers

nici nu e miezul nopţii la atingerea dintre ani

e doar o întrerupere de viaţă

e singură la startul unei competiţii fără câştigător

o izbitură puternică

un scrâşnet de fier

şi linişte.