Ca împăratul Nero
O tarabă cu
produse înşirate
slab, influenţabil,
labil
pe un raft
măcinat de
ambiţii mărunte
pe altul
nu mai era în
stare să înţeleagă ironia
avea urechile
înfundate cu laude
complimente false
a dat el foc
Romei ca să scrie o poezie?
a dat
a scris
n-o mai ştie
nimeni
poemul uitat
sunt genial
repeta obsesiv
printre behăileli
şi miorlăieli
când îl chinuiau presupusul
geniul şi toanele
în timp ce-şi
căuta iubitele
le trimitea
mesaje stângace de amor
de genul te
iubesc până la capătul străzii
şi te vreau rău
urmau convocările
la sex
nici poeme nu se
pricepea să scrie
nici sex nu ştia
să facă
cu laşitatea
printre degete căuta vinovaţi
pentru dubla lui
impotenţă
dă în ea poruncea
când găsea o victimă
sunt genial urla
zilnic
pe cei ce nu
strigau eşti genial îi omora
oamenii nu erau
pentru el nici măcar muşte
mândria îi ardea
raţiunea
ca împăratul
Nero.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu