Deocheat de
propria imagine
O umbră pitică clemfăne cuvinte
pierdute de trecătorii grăbiţi
dintr-o staţie fără nume
glasul morţii îşi înghite ecoul
izbit de pereţii aortei
legată cu o centură neagră
un fluture somnoros încâlţat cu şlapi
lipăia pe gresia jegoasă
din organele cavernoase ale unui muritor
deocheat de propria imagine în oglinda
unui dressing ticsit cu haine decolorate
asemenea unor sperietori înfipte în vie
în vitrina unui magazin pretenţios
cu rafturi de tinichea
o broască râioasă zâmbeşte feng shui
obligată să aducă spor în casă proprietarilor
când nimeni nu-l priveşte amfibianul
îşi proiectează limba lipicioasă pe trupul
fluturelui
şi-l înghite nemestecat
doar o pereche de şlapi rămân rătăciţi în vitrina
pustie
luminată cu leduri pink
care-şi reflectă nuanţa în petalele florilor de
plastic
presărate în calea cumpărătorilor
de senzaţii la kg
omul deocheat
îşi priveşte satisfăcut imaginea de pe sticlă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu