Chiar în acel moment, un
strigăt fonfăit îl trezeşte din visare. Se uită în direcţia sunetului şi dă cu
ochii de Bursină, un coleg de-al lui. Nu facea parte din „cartel”, din gaşca
lor, aşa că era nesemnificativ pentru el. Ăsta era o pramatie, o urâtanie
tupeistă şi atât. Aşa că nu avea chef de el, o să-i dea viteză repede.
Bursină era un tip negricios,
mărunt şi gras, îndesat, cu ochii bulbucaţi şi cu nas borcănat, se îndrepta
spre el mergând ciudat, parcă rostobolindu-se pe alee. Era îmbrăcat în costum
alb cu dungi negre, cu pantofi de lăutar, din lac şi cu toc, ca un cocalar, el
zicea că e un domn, gen Al Capone, avea o combinaţie dinamită de mândrie şi
prostie, în doze mari. (...)
Mircea se întoarce şi se
îndreaptă în direcţia opusă colegului. Cutreieră aleile, răscoleşte frunzele
arămii cu pasul său precipitat, făcându-le să foşnească. Se uită la ceas
plictisit este aproape 16. Trebuie să se întâlnească din clipă în clipă cu
Diana. Fata este punctuală, ajunge la fix, poartă o rochie bej, mulată, îl
priveşte tristă, se salută şi se aşează amândoi pe o bancă din apropiere.
Mircea îi oferă o crizantemă mov pe care a rupt-o cu puţin timp în urmă,
dintr-o tufă din parc.
- Crizantemele...,
florile bătrâneţii, sopteşte fata gânditoare, învârtind floarea între degete,
strivindu-i petalele.
- Ale longevităţii, ale
înţelepciunii, spune el dezamăgit. În Japonia, crizantema este o floare
tradiţională, este un simbol al Casei Imperiale, simbolizează fericirea şi
longevitatea. Până şi numele ei grecesc Chrysanthemum
înseamnă „floarea de aur”, din grecescul chrysos – aur şi anthemon – floare. De indignare buclele
ondulate blond-şatene i-au căzut pe frunte. Sunt florile mele preferate, Diana.
- Numai că acum nu e
vorba de tine, iar noi suntem departe de a fi fericiţi, spuse ea cu răceală,
afirmaţia asta anunţă furtună. (...)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu