DIANA
(7 ani)
Piticuleee, unde
eeeşti?
Spiriduşule unde
te ascunzi, Spiriduşuleee?
Unde eşti
puturosule?
Toată ziua stai şi dormi sub magazie.
Sigur, nu ai nici o treabă.
SPIRIDUŞUL
(sforăie
şi suspină sub magazie)
Sss.., ssss,îmmm, ssss, îmmm...
Diana
(cu voce
alintată şi furioasă)
Trezeşte-te, urechiatule!
Te-am căutat prin toată curtea şi tu stai ascuns şi dormi
sub magazie, când eu am nevoie de tine.
E timpul să te trezeşti şi să mă ajuţi.
Spiriduşul
(plescăie
nemulţumit că a fost trezit, mormăie)
Mmm.., clenf, mmm...,oof.., Diana, Dienuţa vreau să dorm
copilă scumpă.
Diana
(se apleacă energic şi îl scoate pe
Spiriduş de urechi de sub magazia unde se ascunsese)
Nici o Diana, Dienuţa, nu mai fi
linguşitor.
Trezeşte-te şi vino să-mi spui cum să
scap eu de Frică?
Spiriduşul
(se clatină, se întinde, mărîie şi zâmbeşte tâmp se
scarpină în cap nedumerit şi somnoros)
Ce Frică, care Frică?
Eu nu ştiu nimic, iar tu eşti curajoasă, cu siguranţă
Diana, doar te cunosc atât de bine!
Chiar aşa, cum m-ai găsit?
Diana
Era şi greu să te găsesc!
Te-am căutat prin straturile de flori din grădină pe unde
leneveşti tu de obicei, şi dacă nu te-am găsit acolo am ştiut că dormi sub
magazie, ca un pitic magic ce eşti, e locul tău preferat.
Nu a fost greu să te găsesc, am nevoie de ajutorul tău.
Spiriduşul
(se clatină puternic, vrea să se întoarcă în culcuşul de
sub magazie)
Mi-e somn Diana, copilă dulce.
Care magazie, care flori?
Cine e magic?
Dienuţa vorbim altă dată, acum vreau să dorm, era aşa de
bine, visam aşa de frumos...
Diana
(zâmbeşte şi
îl scutură autoritar de o mână)
Frumos pentru un Spiriduş clarvăzător, cu puteri magice,
aşa ca tine, care ar trebui să mă ajute să scap de Frică.
Nu-ţi mai aminteşti că tu eşti Spiriduşul meu magic şi că
trebuie să mă ajuţi de câte ori am nevoie de tine?
Tu eşti Spiriduşul fermecat, aşa că trebuie să mă ajuţi.
Spiriduşul
(se clatină, se împiedică de o pietricică şi cade, fetiţa
pufneşte în râs, îl ajută să se ridice)
Cine e Spiriduşul fermecat?
Cu ce să te ajut?
Aaaa, da, cu siguranţă eu sunt Spiriduşul tău.
Sunt puţin ameţit, poate nectarul florilor, poate
curentul de sub magazie.
Cine ştie?
Da, da, sigur pot să te ajut, trebuie să mergi la Zâna
Florilor draga mea...
Diana
Aşa, continuă, de ce te-ai oprit?
Nu închide ochii, nu adormi!
Spune-mi mai departe, ziceai că trebuie să ajung la Zâna
Florilor.
Cum mă poate ea ajuta?
Spiriduşul
(clipeşte
somnoros, cască, se clatină)
Aaa, da?
Cine este Zâna Florilor, nu o cunosc, am zis eu aşa ceva
Diana?
Hi, hi, hi!
(Râde nepăsător, apoi se scarpină în cap gânditor, pare a
se răzgîndi)
Sau o cunosc?
Da, da, sigur am întâlnit-o cândva, ce minunată, ce
fermecătoare Zâna Florilor.
Este o Zână bună, care are toate parfumurile florilor de
pe lume, toate leacurile pentru nevoile oamenilor, ea îi ajută pe toţi.
Dar ce ştiu eu?
Diana
(îl
ameninţă cu degetul, se încruntă)
Urechiatule, concentrează-te!
Spiriduşul
(se plimbă pe alee clătinîndu-se, se împiedică şi este
gata să cadă din nou, dar se redresează în ultimul moment, în acest timp spune)
Sunt concentrat, dragă copilă, sunt atent la tot, sunt
vigilent, nu-mi scapă nimic, doar mi-e puţin cam somn.
Sunt atent şi concentrat, sunt vigilent.
(Spiriduşul stă pentru câteva secunde într-o poziţie
soldăţească, rigidă, de drepţi, după care începe să se clatine în jurul fetei).
Diana
(pufneşte în râs, se plimbă pe alee printre flori)
Da, se vede ce vigilent eşti, urechiatule caraghios.
Te legeni ca barca pe valuri.
Spiriduşul
(se leagănă continuu)
Care barcă?
Ce valuri Diana?
Aici suntem în grădină draga mea copilă.
Hi, hi, hi!
Diana
Cu siguranţă suntem la mine în grădină, dar tu pari a fi
departe, poate pe meleagurile tale fermecate.
Şi nu te mai roti atât în jurul meu, am şi ameţit din
cauza ta, stai şi tu locului şi încearcă să vorbeşti pe înţelesul meu.
Spune şi tu cuvintele magice care să ne ducă la Zâna
Florilor, altfel fără leacul de la ea nu mă pot vindeca de Frică.
Spiriduşul
(râde
încurcat, confuz, nu-şi aminteşte)
Cuvintele magice, cuvintele magice...
Dar care sunt acele cuvinte magice?
Oare le ştiu eu?
Sigur le ştiu...
Sau poate le-am uitat?
Nu, nu le ştiu.
(Bolboroseşte cuvinte neânţelese)
Abracadabra, hocus-pocus, nu, nu erau aşa, nu sunt astea
cuvintele magice.
Uf, uf, cît de greu poate să fie!
De ce nu-mi amintesc?
(Bate din picior enervat, îşi mototoleşte tichiuţa în
mîini, apoi oftează).
Îmi doresc atît de mult să o văd pe Zâna Florilor!
(În acel moment din partea dreaptă a scenei intră Zâna
Florilor)
ZÂNA FLORILOR
(râde, este învăluită de un parfum floral puternic, se
îndreaptă încet spre Spiriduş)
M-ai chemat, Spiriduşule?
Iată, am venit la tine, aşa cum ţi-ai dorit.
Ha, ha, ha!
Spiriduşul
(cade în
genunchi, cu faţa la pămînt)
Minunata, fermecătoarea Zână a Florilor, ce plăcere
infitită să te revăd, eu umilul tău
servitor.
Nici nu credeam că o să vă mai revăd vreodată, ce bucurie
imensă mi-aţi făcut!
Ce veşti ne aduceţi din Regatul Vegetalelor?
Am atâţia prieteni acolo, aşa de drăguţi şi de amabili,
florile m-au desfătat cu parfumul şi cu nectarul lor, încântătoare fiinţe,
încântătoare lume!
(Zâna îi face semn Spiriduşului să se ridice, acesta are
o atitudine politicoasă şi nu se mai clatină. În acest timp Diana stă retrasă
în colţul din stânga al scenei şi priveşte uimită neaşteptata apariţie.)
Zâna Florilor
(râde)
Ha, ha, ha!
Spiriduşul meu preferat, cel mai simpatic şi mai
descurcăreţ din câţi există pe faţa pământului.
Mă bucur să te văd, să ştii că violetele, petuniile şi
panseluţele îţi duc dorul, florile soarelui, trandafirii şi crinii te aşteaptă
să faceţi plajă, să dormitaţi la soare.
Spiriduşul
(nostalgic)
Minunaţii mei prieteni, îmi amintesc ameţitorul nectar al
florilor, atât de dulce şi parfumat, un elixir divin din care beam cât doream,
îmi amintesc savoarea fructelor şi a legumelor.
O desfătare a simţurilor!
Ce culori, ce parfumuri, ce gusturi rafinate, am mulţi
prieteni în Regatul Vegetaleor, un regat pe care cu înţelepciune domnia voastră
îl conduce.
Zâna Florilor
Ce memorie bună ai, mă uimeşti Spiriduşule.
Ha, ha, ha!
Spiriduşul
(nostalgic)
Da, cu siguranţă nu am uitat nimic.
Ce frumos, parcă a fost ieri, acum un secol, sau acum o
clipă, cine mai ştie?
Zâna Florilor
Ce mai contează Spiriduşule?
Oricum, timpul nu există în Regatul Vegetaleor, poate ai
fost la noi acum un secol, poate ieri, sau acum o clipă, timpul nu contează
pentru că nu există în Regat.
Spiriduşul
Îmi amintesc totul atât de bine, atât de clar.
Zâna Florilor
Văd că nu ai uitat Regatul Vegetalelor, mă bucur că ţi-a
plăcut la noi, toţi te salută cu drag şi prietenie şi te aşteaptă în Regat cât
mai curînd.
Rămâi cu bine Spiriduş jucăuş!
(Zicând acestea Zâna Florilor pleacă prin partea dreaptă
a scenei la fel de brusc cum a şi apărut. Diana se desmeticeşte, până atunci o
privise fascinată pe Zână, acum se îndreaptă energic către Spiriduş.)
Diana
Ce faci Spiriduşule, de ce ai lăsat-o să plece pe Zână?
Cheam-o înapoi!
Spiriduşul
(a revenit
confuz, se clatină, priveşte tâmp)
Pe cine copilă, pe cine să chem?
Cine a plecat?
Diana
Cum pe cine, pe Zâna Florilor, de ce ai lăsat-o să plece,
chem-o înapoi?
Spiriduşul
(râde)
Care Zână?
Zâna Mărilor?
Nu cunosc nici o Zână a Mărilor, nici vorbă de aşa ceva,
cred că este o confuzie.
S-a produs o confuzie!
Hi, hi, hi!
Diana
Zâna Florilor, ameţitule, ce tot vorbeşti acolo?
Parcă vorbeşti în dodii.
Auzi, Zâna Mărilor, te pomeneşti că o cunoşti şi pe
aceasta?
Zâna Florilor cu care tocmai ai vorbit, ai pălăvrăgit
orice, numai despre mine nu ai spus nici un cuvinţel.
Spiriduşul
(ameţit, visător)
Pe Zâna Mărilor nu ştiu sigur dacă am avut plăcerea să o
întâlnesc, ce pot să zic?
Dar cu Zâna Florilor, parcă am vorbit un cuvinţel, parcă
am trăit un vis frumos.
Diana
Da, ai vorbit mai multe cuvinţele cu Zîna Florilor
uitucule, numai despre mine şi problema mea cu Frica nu ai spus nimic.
Trebuia să vorbeşti despre mine, să-i ceri elixirul care
alungă Frica, aşa mă puteam vindeca şi eu, dar tu te-ai apucat să sporovăieşti
verzi şi uscate şi ai uitat de mine.
Spiriduşul
Cine e verde şi uscat, nu înţeleg, nu cunosc pe nimeni de
felul ăsta?
Ce fetiţă nostimă eşti Diana, foarte glumeaţă!
Diana
(agitată)
Nu-ţi mai tăcea guriţa şi nici nu-ţi mai era somn, nu
erai aiurit, nu te mai clătinai, erai Spiriduşul ideal.
Acum ai revenit la starea ta dintotdeauna.
Sunt îngrijorată, am ajutor un Spiriduş ameţit, eu nu am
fost în stare să-i spun o vorbă Zânei Florilor.
Am stat ca o mototoală fără să scot o vorbă, o priveam
încremenită pe Zână, degeaba te cert pe tine, nici eu nu am făcut nimic.
Ce mă fac?
Spune tu Spiriduşule.
Spiriduşul
Aaa, da, minunata Zână a Florilor, îmi amintesc, da,
salvatoarea ta, şi elixirul contra Fricii.
Frica
(intră
prin partea stîngă a scenei)
Da, chiar eu Frica, de mine vo-vo-vorbeaţi, pe mine mă
po-pomeneaţi.
Diana
Minunat!
Vorbeam de lup şi lupul la uşă.
Spiriduşul
(liniştit, face semne că nu vede şi că nu este nimeni)
Care lup copilă, eu nu văd nici un lup şi nici o uşă?
Ce tot vorbeşti?
Nu e nimeni aici.
Diana
Cum tu nu vezi Frica?
Spiriduşule, chiar nu o vezi?
E aici lîngă noi.
Spiriduşul
Nu, nu o văd, îmi pare rău Diana, dar nu te pot ajuta,
singură vei reuşi să treci peste Frică, doar eşti o fetiţă curajoasă.
(Intră grăbit sub magazie)
Diana
Trădătorule, mă laşi singură la greu, eşti un trădător!
Nu mă mai interesează prezicerile tale despre viitor şi
sfaturile tale inutile, nici nu vreau să te mai văd.
(Frica se apropie tiptil de fată şi suflă în spatele
acesteia în trei trompete pe care le are agăţate de gât, ascunse sub haină, acestea
produc sunete ascuţite).
Diana
(tresare brusc)
A,aa,aa!
Ce m-ai speriat cu sunele tale nesuferite.
Frica
Asta era şi in-intenţia mea, să te sss-sperii.
Aşadar ai rămas singură, acum eşti în pu-puterea mea, eu
te-te conduc, eu te ssstăpânesc..
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu