Destin scindat

Nu este nimic mai dureros în viaţă decât pierderea persoanei pe care o iubeşti cel mai mult: partenerul tau, iubitul tau, cel mai bun prieten. Să treci peste o astfel de pierdere este una dintre cele mai dificile provocări ale vieţii, pe care puţini o pot înţelege, din exterior. Cum afirma John O'Donohue, “Există o singurătate a suferinţei, atunci când treci prin întuneric, care este singulară, intensă, şi teribilă. Cuvintele devin neputincioase să exprime durerea ta, ceea ce aud alţii din cuvintele tale este atât de îndepărtat şi diferit de ceea ce suferi de fapt“ (Anam Cara: „O carte a Înţelepciunii Celţilor”).

Romanul de debut al Vioricăi Hagianu, “Destin scindat” descrie această realitate umană dureroasă - suferinţa pierderii unei persoane dragi – pe care puţini o pot comunica, dar care este însă fundamentală pentru condiţia umană. “Destin Scindat” este o poveste de dragoste, o călătorie psihologică a celui care se confruntă cu o astfel de pierdere şi cu procesul de doliu, precum şi o odă închinată puterii pasiunii umane, chiar şi atunci când nu mai exista nimic senzorial care s-o susţină.

Aceast roman ne relevă, mai presus de toate, pasiunea dintre Gabriel şi Ada. Întâlnirea lor începe cu un coup de foudre, continuă cu o căsătorie extraordinară şi se termină cu sinuciderea bruscă a Adei. Sinuciderea ei este de natură existenţială: nu există motive raţionale sau materiale pentru aceasta. Ada pur şi simplu decide să-şi pună capăt vieţii.

Fiinţele umane nu pot alege să se nască, dar ele pot întotdeauna alege moartea. Gabriel este confruntat cu consecinţele alegerii brutale a soţiei sale. Deoarece prietenia şi pasiunea lor fuseseră atât de puternice, el se confruntă cu pierderea ei ca o durere de neconsolat şi de netrecut. Prietenii săi, cunoscuţii, membrii ai familiei - chiar şi preotul – nu-l pot convinge să depăşească această pierdere şi să-şi continue mai departe viaţa, poate chiar cu noi parteneri. Desigur, după cum sugerează şi titlul “Destin scindat”, există o fragmentare între el şi cei din jurul său; între dragostea lui disperată, care îşi găseşte expresia numai în nostalgie şi durere, modul mai pragmatic de interpretare şi consiliere prin care aceştia încearcă să-l ajute să facă faţă morţii Adei. În acelaşi timp, alegerea Adei creează o părăpastie între ea şi iubitul ei - moartea ei - care, chiar şi cu dragostea lui eternă, nu o poate depăşi.

Pe de o parte, o poveste a triumfului dragostei asupra morţii, pe de altă parte, o poveste despre alienarea umană în faţa suferinţei. “Destin scindat” sondează profunzimea inimii umane şi descrie experienţele emoţionale care ne marchează viaţa cel mai mult. Cu siguranţă Viorica Hagianu se distinge ca o scriitoare abilă şi prin versatilitatea stilului ei literar: de la pasajele lirice care descriu povestea de dragoste dintre Gabriel şi Ada, la descrierea regretului lui Gabriel şi a disperării după sinuciderea ei. Distingem de asemenea şi vocile colocviale ale personajelor secundare, pline de viaţă şi capturate prin limba vorbită, care ne aduce aminte de stilul literar a lui Celine. Toate elementele ale acestui “Destin scindat” se unesc pentru a crea un roman care merită citit şi o poveste de dragoste de neuitat.

                          Claudia Moscovici, critic literar şi de artă