Zâmbetul
soarelui
Ce bine că am scăpat de cuvinte!
te ating cu zâmbetul luminii
pierdut în verdele frunzelor
la începutul verii
un obez cu părul ca o mătură
adună grămezi de minciuni
în poala unei psihopate
privirea ta albastră
îmi acoperă corpul cu mângâieri
risipite sub ochii
unui soare înţelegător.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu