Privirea negurilor

Privirea negurilor

Niciodată nu ştii ce este în ochii negri

dacă ard de iubire

sau nu e nimic în umbra lor

aşa cum în albastrul irisului

poţi să vezi clar atingerea zborului

sau neliniştea visului

în rana roşiatică a unui răsărit

nu ştii ce este în ochii negri

nici dacă îi atingi cu buzele

şi le sorbi focul

din jarul dorinţei

poate tânjesc

după o atingere trecută

a unei albe coapse

descântate în lacrimile florilor de tei

din zorii dimineţii

aşa sunt ochii negri

ascunşi

pagini necitite de bestseller

îngropate în stele

ochi negri

nu căprui

nu cărămizii

maro

nu în dungi

pete

urme

umbre

doar tăciune

un hău căscat în prăpastia uitării

fără început şi sfârşit

doar privirea negurilor

deasupra mlaştinii

îmi mângâie liniştea.