- Hai dragă, întârziem la
serbarea copilului. Mereu sunt cu sufletul la gură cu tine, Mircea. Mă tem că
nu ajungi la timp. Eşti grozav cu chestia asta, mereu întârzii, în momentele
importante pentru familia noastră. Pe unde ai umblat? Nu puteai să pleci şi tu
mai devreme astăzi? Să faci o excepţie? Doar e serbarea de sfârşit de an a
fiului tău. Eşti toată ziua la birou, lucrezi şi nopţile?
Mircea nu se oboseşte să-i
răspundă soţiei. Ea întreabă, ea răspunde. O lasă să-şi continue netulburată
şirul întrebărilor şi al lamentaţiilor pe care le mai auzise de sute, poate de
mii de ori. Femeia se încalţă grăbită, are un buchet imens de flori în braţe.
- Bine că ai luat toată florăria,
dragă!
Râde Mircea de soţia lui,
în timp ce-şi aranjază părul, privinde-se în oglinda ovală de lângă cuierul de
haine. „La dracu', oglina asta mă arată mai gras decât sunt în realitate,
trebuie s-o schimb”, se gânseşte el enervat de imaginea proiectată pe suprafaţa
oglinzii.
- Acum eşti şi nesuferit, Mircea! După
ce că ai întârzial, ca de obicei, îţi arde şi de glume. Nu am chef de ironiile
tale.
„Parcă e o jerbă de
flori, din alea pentru mort”, gândeşte Mircea privind buchetul, fără să mai
rostească cuvintele cu voce tare. Ar fi iscat un întreg scandal cu soţia lui.
Şi nici nu erau cuvintele lui. Aşa îi spusese Roxi, fosta lui amantă, când îi
dăruise un buchet de flori, asemănător cu ăsta pentru educatoarea copilului. Şi
adăugase „de unde le-ai luat dragă, jerba asta, ai trecut prin cimitir?” S-a
simţit jignit, nici nu i-a mai cumpărat vreo floare de atunci. Oricum, s-au despărţit după scurt timp. Roxi l-a
părăsit pentru un bărbat mai bătrân şi mai bogat.
Acum era cu Anca. Ei
sigur nu o să-i cumpere jerbe, din astea, cu flori. Era o fată de 20 de ani,
studentă la medicină, o tânără cu preferinţe gothice. „Poate un cap de mort,
ceva... Un schelet din argint, să-i cumpăr şi lu` asta. Mi-a spus că e ziua ei
de naştere peste 2 zile. Poate nu uit, e foarte posibil să uit... E aşa de
mândră că e zodia gemeni. Parcă eu stau cu ea că e gemeni, sau gothică...
Femeile astea, sunt tâmpite uneori, au aşa nişte idei.” Mircea zâmbeşte, dar e
trezit la realitate de bombănelile soţiei.
- Păi da, sigur, pe tine situaţia asta
te amuză! Ce găseşti de râs în asta? Nu vezi că mă chinui să mă încalţ? Ţie îţi
arde de râs.
Femeia se
balansează puternic, încercând să-şi încheie sandalele cu toc foarte înalt.
Dezechilibrată, îşi loveşte soţul cu buchetul enorm de flori şi se sprijină cu
o mână, de peretele din hol. Polenul câtorva crini, se scutură pe cămaşa lui
Mircea, lăsându-i pete parfumate, galben-portocalii. El râde relaxat, şi îi
deschide uşa de la intrare. O apucă de mijloc şi o împinge afară din casă.
