Dispoziţie
războinică
Şi pentru că tot sunt într-o dispoziţie războinică
alerg printre fulgere
ţip atât de tare încât mă iau la întrecere
cu concertul de tunete
mă strecor printre picăturile de ploaie
enervate de goana mea
mă rotesc cu braţele desfăcute ca o cruce
până când noroiul îmi ajunge la glezne
continui să mă înşurubez în pământul moale
frământat ca un aluat de picioarele mele goale
mă dau cu capul de nori încruntaţi
alunec pe o geană de lumină
ivită printre buclele plumburii
o clipă rămân în aer
suspendată între pământ şi cer
legată cu o sfoară nevăzută de inima ta
dar aterizez în cele din urmă
cu o plescăitură veselă într-o băltoacă
şi dacă tot am ajuns în ţărână îi fac plăcerea
mă rostogolesc de câteva ori
în locul unde ploaia a sărutat pământul
până când pielea mea capătă gustul furiei norilor
amestecat cu respiraţia lutului.
