Mov 125x125

Mov 125x125

duminică, 4 ianuarie 2015

Oraşul păcatelor meditează



Oraşul păcatelor meditează

Desenez câteva cartoane cu imagini din oraş
nu-mi ies decât imaginile alb negru
stropite cu pete de culoare
picături de sânge
eliberate din albastru ochiului
spală pomeţii cenuşii
palizi
brăzdaţi de răni
din seninul prezentului
decolorat de lapoviţă
mă trezesc înconjurată de justiţiarii din Sin City
fragilitatea iubirii îi face invincibili
întunericul le sfârtecă trupul
regenerabil
după o formulă genetică
ironică
cu materia
oraşul păcatelor
se spovedeşte
la picioarele
tăcerii.

Albastru



Albastru

La nunta culorilor doar albastrul e mirele
în cămaşă de noapte
fragilitatea
se fâţâie nervoasă printre dantele
tresare sub brutalitatea îmbrăţişării
sufocată
aruncă câteva perne
în ţinte nevinovate
pasiunea lovită în plin
se consumă multicolor
preţ de câteva galaxii
surprinse şi ele de nunta culorilor
la care doar albastrul e mirele.

Kitsch



Kitsch

Magnificul Suli prescurtarea de la sultan
cobora din indigoul pânzei corpolentei artiste
revărsare de grăsimi
revărsare de frustrări
şi pentru că e la modă să repeţi de trei ori
cel puţin
anumite cuvinte, fraze
pentru tâmpirea auditoriului
şi panicarea sistemului nervos central
ei bine
revărsare imbecilă de gheaţă
nu de greaţă
de gheaţă
revărsare de culori reci
transmit frigul din oasele duhului
împăiat pe pânza monocoloră
pironit în indigo
îşi stoarce creierii cum să scoată
pisica din lampă
revărsare de complexitate
nu mă enerva n-am zis perplexitate
revărsare artistică frământată de iarna capricioasă
vicleană
ca un şarpe roşu
şi un ochi de bou.

sâmbătă, 3 ianuarie 2015

Noaptea rugăciunea curge lin




Noaptea rugăciunea curge lin

Mă strâng pantofii înfiorător
până îmi ies ochii ca la melc
din vârful coarnelor mari
ţâşnesc ca două sfere înfipte în orbitele negre
de aşteptare
se rostogolesc indiferente
pe asfaltul îngheţat
caută nevăzutul
pipăie fisurile teoriei iubirii necondiţionate
cu pupile dilatate de întuneric
este o căutare zadarnică
fisurile nu există
decât în imaginaţia pantofului
mă strâng pantofii demenţial
până la sângele
prelins pe asfaltul sticlos
jertfit pe altarul capriciilor zilei
noaptea rugăciunea curge lin
odihnită în pleoape întredeschise
păşesc pe albul unei zăpezi de ieri
topită cu fierbinţeala nepăsării de azi
şi învierea unui mâine hristic
dintr-o speranţă
pe care o strâng pantofii.