Noaptea rugăciunea
curge lin
Mă strâng pantofii înfiorător
până îmi ies ochii ca la melc
din vârful coarnelor mari
ţâşnesc ca două sfere înfipte în orbitele negre
de aşteptare
se rostogolesc indiferente
pe asfaltul îngheţat
caută nevăzutul
pipăie fisurile teoriei iubirii necondiţionate
cu pupile dilatate de întuneric
este o căutare zadarnică
fisurile nu există
decât în imaginaţia pantofului
mă strâng pantofii demenţial
până la sângele
prelins pe asfaltul sticlos
jertfit pe altarul capriciilor zilei
noaptea rugăciunea curge lin
odihnită în pleoape întredeschise
păşesc pe albul unei zăpezi de ieri
topită cu fierbinţeala nepăsării de azi
şi învierea unui mâine hristic
dintr-o speranţă
pe care o strâng pantofii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu