Anul Nou
Îndesată în sufletul anului vechi
îi respir neîmpăcată ultimele ore
cu ochii închişi îi caut anotimpurile
îi smulg punctele cardinale
îndrăgostită de braţele cu care mi-a dat şi mi-a luat speranţa
nu vreau să treacă
nu ştiu cine este anul nou
ce pretenţii infantile o să emită după miezul nopţii
sentimente reci moţăie înfofolite în mantia albă a zăpezii
la adăpost de gerul care crapă tot ce-i iese în cale
anul vechi mă invită la un ultim ceai de iasomie
sorbit din ceşti albastre ca ochii tăi
e cald în trupul tău şi este seară
adorm legănată de mâini blânde
cu miros de portocală.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu