Fragment

Un „celebru” scria pe o reţea de socializare.

- Adina vrei „să fi” soţia mea?

Da, aţi văzut bine. Nu e o greşeală de tipar. Tipul scrie /vrei „să fi” soţia mea/, chiar dacă e membru, chiar dacă e literat şi filozof sau filosof, mai mult of... Sigur, mesajul era ceva mai lung, mai bombastic. Dacă tot e prost măcar să semnalizeze.

- Adina vrei „să fi” soţia mea? Chiar dacă e al dracu' de complicat, tu eşti de inimă neagră, eu sunt de inimă roşie, (sau una din gagicile mele e de roşu duduia şarpe ralu, cine le mai ştie...) ne scuipă luna plină sângele prin vene, aşa de mult ne iubim, o să trăim mult şi-n draci, ce mişto o să fie de câte ori o să ne plouă în gură cu înjurături.

- Da, îi răspunde emoţionată zuza.

Vizibil marcată de această onoare. Mai trecuseră câteva zeci de femei pe la onoarea asta.

- Oky. Tu eşti Ea, tu eşti doamna Tarzan. Eu sunt El, să fie clar!

Săptămâna aceea mai fuseseră câteva cerute „să fi”. Toate acceptaseră să fie doamna Tarzan. Domnul T era foarte activ, neobosit la cereri în căsătorie şi doamne T.

Una din listă, o fostă amantă, îi posta com la cererea lui în căsătorie şi dobitoaca a făcut prostia să-l corecteze pe geniu. Cum ce e com? Nu e prescurtarea de la comă, e prescurtarea de la comentariu.

- Să fii se scrie cu doi de i, îi scrie fosta.

- Tarele mele, mă. Ce să fac dacă mă chinuie dumnezeul din mine. Sunt un geniu, un dumnezeu. Oricum, Maestrul mă iubeşte maxim cu tot cu greşelile mele, sunt iubitul lui ucenic.

- Dumnezeu se scrie cu literă mare, dar maestru poţi să scrii cu literă mică, că nu e Dumnezeu.

- Hai sictir, mă!

Îi scrie ăsta pe mesaj privat.

- Ce postezi mă comuri din astea, de tot căcatul, în care mă ataci? Să îţi găseşti pe altul să îl freci la cap! „Să şti” mă, că eu sunt ocupat.

- Să ştii, e cu doi de i. Asta aşa „mă”, că tot eşti tu ocupat de geniu.

- În ultima vreme am parte numai de comuri din astea plictisitoare.

Ca să mai uite de stupidele care îi postează comuri plictisitoare o mai frăgezeşte cu declaraţii de amor pe aproape pensionara Daniela şi pe capra cu trei iezi.

- Dragostea mea „vi”?

- Ce înseamnă vi? E prescurtarea de la Vivi, Vivian, sau ce e?

- Nu, mă! Te întreb dacă „vi”, dragostea mea? Am lansare!

Nu ştiu dacă întrebata „vi” a venit, nici nu mă interesează, dar e mai bine că literatul a trecut la făcut poze cu pisici şi natură moartă, poate aici, în această artă plastică, o să se dezvolte fără atâtea erori de manifestare artistică.

Altă dată lovit de complexitate scria public pe wall.

- Sunt bărbatul unei singure femei.

- De când? Îl întreabă una.

Se înghesuiau multe pe gura de scurgere de la canalizare cu întrebarea asta „de când?”.