Zâna Florilor.

                                                         
ZÂNA FLORILOR
                                                                (fragment)


Grădină cu flori din faţa casei se scaldă în soarele blând al unei zile de primăvară târzie, insecte mărunte brăzdează aerul ameţite de parfumul florilor, zumzetul lor umple văzduhul înmiresmat, în spatele grădinii dormitează o magazie veche din lemn. Diana o fetiţă de 7 ani, cu faţa rotundă şi ochii mari, albaştri, cu bucle blondine prinse cu funde roz-ciclame, poartă o rochiţă plină de volane, un şirag de mărgele mov şi inele din plastic de aceeaşi culoare. Este agitată, energică, îl caută pe Spiriduş, scormoneşte grăbită prin straturile de flori, apoi se îndreaptă către magazie, se apleacă şi priveşte atentă pe sub aceasta în timp ce strigă puternic.
- Piticuleee, unde eeeşti? Spiriduşule unde te ascunzi, Spiriduşuleee? Unde eşti puturosule? Toată ziua stai şi dormi sub magazie. Sigur, nu ai nici o treabă. 
Spiriduşul sforăie şi suspină sub magazie - Sss.., ssss,îmmm, ssss, îmmm...
Diana cu voce alintată şi furioasă continuă să-l certe, îl apucă pe pitic de urechi şi îl târăşte afară de sub magazie.
- Trezeşte-te urechiatule! Te-am căutat prin toată curtea şi tu stai ascuns şi dormi sub magazie, când eu am nevoie de tine. E timpul să te trezeşti şi să mă ajuţi.
Spiriduşul plescăie nemulţumit că a fost trezit, mormăie. - Mmm.., clenf, mmm...,oof.., Diana, Dienuţa vreau să dorm copilă scumpă.
- Nici o Diana, nici o Dienuţa, nu mai fi linguşitor. Trezeşte-te şi vino să-mi spui cum să scap eu de Frică? Tu sigur ştii răspunsul la problema mea.
Spiriduşul se clatină, se întinde, mărîie şi zâmbeşte tâmp se scarpină în cap nedumerit şi somnoros. Este un pitic magic, cu urechi lungi şi ascuţite, cu faţa pistruiată, zâmbitor şi veşnic ameţit, se clatină atunci când merge, vorbeşte piţigăiat şi incoerent, este ghidul fetiţei în călătoria ei, în lupta ei cu frica, este îmbrăcat într-un costum verde, cu cismuliţe aurii, poartă o tichie aurie.
- Ce Frică, care Frică? Eu nu ştiu nimic, iar tu eşti curajoasă, cu siguranţă Diana, doar te cunosc atât de bine! Chiar aşa, cum m-ai găsit?
- Era şi greu să te găsesc! Te-am căutat prin straturile de flori din grădină pe unde leneveşti tu de obicei, şi dacă nu te-am găsit acolo am ştiut că dormi sub magazie, ca un pitic magic ce eşti, e locul tău preferat. Nu a fost greu să te găsesc, am nevoie de ajutorul tău.
Spiriduşul se clatină puternic, vrea să se întoarcă în culcuşul de sub magazie.
- Mi-e somn Diana, copilă dulce. Care magazie, care flori? Cine e magic? Dienuţa vorbim altă dată, acum vreau să dorm, era aşa de bine, visam aşa de frumos...
Diana zâmbeşte şi îl scutură autoritar de o mână.
- Frumos pentru un Spiriduş clarvăzător, cu puteri magice, aşa ca tine, care ar trebui să mă ajute să scap de Frică. Nu-ţi mai aminteşti că tu eşti Spiriduşul meu magic şi că trebuie să mă ajuţi de câte ori am nevoie de tine? Tu eşti Spiriduşul fermecat, aşa că trebuie să mă ajuţi.
Spiriduşul se clatină, se împiedică de o pietricică şi cade, fetiţa pufneşte în râs, îl ajută să se ridice.
- Cine e Spiriduşul fermecat? Cu ce să te ajut? Aaaa, da, cu siguranţă eu sunt Spiriduşul tău. Sunt puţin ameţit, poate nectarul florilor, poate curentul de sub magazie. Cine ştie? Da, da, sigur pot să te ajut, trebuie să mergi la Zâna Florilor draga mea...
- Aşa, continuă, de ce te-ai oprit? Nu închide ochii, nu adormi! Spune-mi mai departe, ziceai că trebuie să ajung la Zâna Florilor. Cum mă poate ea ajuta?
Spiriduşul clipeşte somnoros, cască, se clatină.
- Aaa, da? Cine este Zâna Florilor, nu o cunosc, am zis eu aşa ceva Diana? Hi, hi, hi! Râde nepăsător, apoi se scarpină în cap gânditor, pare a se răzgîndi. - Sau o cunosc?  Da, da, sigur am întâlnit-o cândva, ce minunată, ce fermecătoare Zâna Florilor. Este o Zână bună, care are toate parfumurile florilor de pe lume, toate leacurile pentru nevoile oamenilor, ea îi ajută pe toţi. Dar ce ştiu eu?
Diana îl ameninţă cu degetul, se încruntă. - Urechiatule, concentrează-te! Povesteşte-mi mai departe de Zâna Florilor.
Spiriduşul se plimbă pe alee clătinîndu-se, se împiedică şi este gata să cadă din nou, dar se redresează în ultimul moment, în acest timp spune.
- Sunt concentrat, dragă copilă, sunt atent la tot, sunt vigilent, nu-mi scapă nimic, doar mi-e puţin cam somn. Sunt atent şi concentrat, sunt vigilent, repetă el în timp ce i se inchid pleoapele de somn, apoi îşi deschide brusc ochii.
Spiriduşul stă pentru câteva secunde într-o poziţie soldăţească, rigidă, de drepţi, după care începe să se clatine în jurul fetei. Diana pufneşte în râs, se plimbă pe alee printre flori.
- Da, se vede ce vigilent eşti, urechiatule caraghios. Te legeni ca barca pe valuri.
- Care barcă? Ce valuri Diana? Aici suntem în grădină draga mea copilă. Hi, hi, hi! Spiriduşul se leagănă continuu.
- Cu siguranţă suntem la mine în grădină, dar tu pari a fi departe, poate pe meleagurile tale fermecate. Şi nu te mai roti atât în jurul meu, am şi ameţit din cauza ta, stai şi tu locului şi încearcă să vorbeşti pe înţelesul meu. Spune şi tu cuvintele magice care să ne ducă la Zâna Florilor, altfel fără leacul de la ea nu mă pot vindeca de Frică.
Spiriduşul râde încurcat, confuz, nu-şi aminteşte.
- Cuvintele magice, cuvintele magice... Dar care sunt acele cuvinte magice? Oare le ştiu eu? Sigur le ştiu... Sau poate le-am uitat? Nu, nu le ştiu. Bolboroseşte cuvinte neânţelese, se scarpină în cap. - Abracadabra, hocus-pocus, nu, nu erau aşa, nu sunt astea cuvintele magice. Uf, uf, cît de greu poate să fie! De ce nu-mi amintesc? Bate din picior enervat, îşi mototoleşte tichiuţa în mîini, apoi oftează. Îmi doresc atît de mult să o văd pe Zâna Florilor!
În acel moment apare Zâna Florilor, este învăluită de un parfum floral puternic, se îndreaptă încet zâmbind spre Spiriduş.
- M-ai chemat, Spiriduşule? Iată, am venit la tine, aşa cum ţi-ai dorit. Ha, ha, ha!
Spiriduşul cade în genunchi, cu faţa la pământ.
- Minunata, fermecătoarea Zână a Florilor, ce plăcere infitită să te revăd, eu umilul tău  servitor. Nici nu credeam că o să vă mai revăd vreodată, ce bucurie imensă mi-aţi făcut! Ce veşti ne aduceţi din Regatul Vegetalelor? Am atâţia prieteni acolo, aşa de drăguţi şi de amabili, florile m-au desfătat cu parfumul şi cu nectarul lor, încântătoare fiinţe, încântătoare lume!
Zâna îi face semn Spiriduşului să se ridice, acesta are o atitudine politicoasă şi nu se mai clatină. În acest timp Diana stă retrasă în colţul din stânga al scenei şi priveşte uimită neaşteptata apariţie.
- Spiriduşul meu preferat, spuse zâna, cel mai simpatic şi mai descurcăreţ din câţi există pe faţa pământului. Mă bucur să te văd, să ştii că violetele, petuniile şi panseluţele îţi duc dorul, florile soarelui, trandafirii şi crinii te aşteaptă să faceţi plajă, să dormitaţi la soare.
- Minunaţii mei prieteni, îmi amintesc ameţitorul nectar al florilor, atât de dulce şi parfumat, un elixir divin din care beam cât doream, îmi amintesc savoarea fructelor şi a legumelor, zise Spiriduşul nostalgic. O desfătare a simţurilor! Ce culori, ce parfumuri, ce gusturi rafinate, am mulţi prieteni în Regatul Vegetaleor, un regat pe care cu înţelepciune domnia voastră îl conduce.
- Ce memorie bună ai, mă uimeşti Spiriduşule. Ha, ha, ha!
- Da, cu siguranţă nu am uitat nimic.Ce frumos, parcă a fost ieri, acum un secol, sau acum o clipă, cine mai ştie?
- Ce mai contează Spiriduşule? Oricum, timpul nu există în Regatul Vegetaleor, poate ai fost la noi acum un secol, poate ieri, sau acum o clipă, timpul nu contează pentru că nu există în Regat.
- Îmi amintesc totul atât de bine, atât de clar. Ce minunăţie, ce încântare!
- Văd că nu ai uitat Regatul Vegetalelor, mă bucur că ţi-a plăcut la noi, toţi te salută cu drag şi prietenie şi te aşteaptă în Regat cât mai curînd. Rămâi cu bine Spiriduş jucăuş!
Zicând acestea Zâna Florilor pleacă prin partea dreaptă a scenei la fel de brusc cum a şi apărut. Diana se desmeticeşte, până atunci o privise fascinată pe Zână, acum se îndreaptă energic către Spiriduş.
- Ce faci Spiriduşule, de ce ai lăsat-o să plece pe Zână? Cheam-o înapoi! Zână, unde eşti Zână?
Spiriduşul a revenit confuz, se clatină, priveşte tâmp. - Pe cine copilă, pe cine să chem? Cine a plecat?
- Cum pe cine, pe Zâna Florilor, de ce ai lăsat-o să plece, chem-o înapoi?
- Care Zână? Zâna Mărilor? Nu cunosc nici o Zână a Mărilor, nici vorbă de aşa ceva, cred că este o confuzie. S-a produs o confuzie! Hi, hi, hi!
- Zâna Florilor, ameţitule, ce tot vorbeşti acolo? Parcă vorbeşti în dodii. Auzi, Zâna Mărilor, te pomeneşti că o cunoşti şi pe aceasta? Zâna Florilor cu care tocmai ai vorbit, ai pălăvrăgit orice, numai despre mine nu ai spus nici un cuvinţel.
- Pe Zâna Mărilor nu ştiu sigur dacă am avut plăcerea să o întâlnesc, ce pot să zic? Dar cu Zâna Florilor, parcă am vorbit un cuvinţel, parcă am trăit un vis frumos, spuse Spiriduşul nostalgic şi visător.
- Da, ai vorbit mai multe cuvinţele cu Zîna Florilor uitucule, numai despre mine şi problema mea cu Frica nu ai spus nimic. Trebuia să vorbeşti despre mine, să-i ceri elixirul care alungă Frica, aşa mă puteam vindeca şi eu, dar tu te-ai apucat să sporovăieşti verzi şi uscate şi ai uitat de mine.
- Cine e verde şi uscat, nu înţeleg, nu cunosc pe nimeni de felul ăsta? Ce fetiţă nostimă eşti Diana, foarte glumeaţă!
- Nu-ţi mai tăcea guriţa şi nici nu-ţi mai era somn, nu erai aiurit, nu te mai clătinai, erai Spiriduşul ideal. Acum ai revenit la starea ta dintotdeauna. Sunt îngrijorată, am ajutor un Spiriduş ameţit, eu nu am fost în stare să-i spun o vorbă Zânei Florilor. Am stat ca o mototoală fără să scot o vorbă, o priveam încremenită pe Zână, degeaba te cert pe tine, nici eu nu am făcut nimic. Ce mă fac? Spune tu Spiriduşule.
- Aaa, da, minunata Zână a Florilor, îmi amintesc, da, salvatoarea ta, şi elixirul contra Fricii.
- Da, chiar eu Frica, de mine vo-vo-vorbeaţi, pe mine mă po-pomeneaţi.
Este un personaj cu înfăţişare „hermafrodită”, poartă o mască cenuşie cu margini aurii, jumătate femeie/jumătete bărbat, una râde, cealaltă plânge, este îmbrăcat într-un costum gri din care atârnă panglici cenuşii de diferite mărimi, culmea ironiei, personajul este bâlbâit.
- Minunat, vorbeam de lup şi lupul la uşă, zise Diana agitată.
Spiriduşul liniştit, face semne că nu vede şi că nu este nimeni. - Care lup copilă, eu nu văd nici un lup şi nici o uşă? Ce tot vorbeşti? Nu e nimeni aici.
(...)