Era prima zi de şcoală, a ultimului an de liceu, el şi Diana aveau 17 ani, erau colegi de trei ani şi totuşi nu o remarcase, era doar colega lui, o fată drăguţă cu care schimbase câteva vorbe din când în când, atunci însă, în lumina aceea roşiatică i s-a părut atât de frumoasă, aproape ireală, asemenea unei apariţii nepământene, a fost momentul magic care a produs declicul. Erau în curtea şcolii într-o aglomeraţie şi un vacarm total, colegii se salutau zgomotos, revederea era plăcută, schimbau impresii de vacanţă, erau împărţiţi pe clase, directorul se străduia să ţină un discurs prăfuit, dar nu-l asculta nimeni, doar aplauzele de la final au fost sincere, toţi doreau să plece cât mai repede cu colegii prin parc, pe la terase, erau dornici să comunice, să-şi povestească aventurile verii care tocmai trecuse. Tinerii părăseau în grabă curtea şcolii, veseli şi gălăgioşi, în acel moment a văzut-o pe Diana, aşa cum nu o mai văzuse până atunci, o privea vrăjit, stătea sub un arbore, îşi aştepta prietena, pe Cristina, el s-a apropiat hotărât la ea, a luat-o de mână şi a privit-o în ochi fascinat, fata a zâmbit mirată, uluită de gestul lui categoric şi tandru.
- Diana, hai să mergem în parc să ne plimbăm.
Spre uimirea lui, tânăra nu a protestat, a acceptat tacit învitaţia lui şi nici nu şi-a retras mâna, ca şi cum o forţă nevăzută îi unea atât de categorică şi covingătoare a fost atitudinea lui, încât fata s-a lăsat purtată de mână către parc. Nu îşi vorbeau, mergeau zâmbind, ţinându-se de mână ca doi îndrăgostiţi, câţiva prieteni din „cartel” văzându-i, au început să-şi dea coate şi să glumească pe seama lor, „ia uite, Mirciuli, nu a stat degeaba vara asta, şi-a tras gagică bună, bunuţă”.
Cei doi au mers în parc, s-au aşezat pe o bancă din lemn la umbra unui stejar noduros, nu-şi vorbeau, se priveau vrăjiţi, erau surprinşi de ceea ce simţeau, se cunoşteau de trei ani şi se ignoraseră reciproc, iar în acele momente păreau legaţi pe viaţă, îşi studiau toate trăsăturile, îţi descopereau frumuseţea şi se mirau cum de nu se văzuseră, a fost nevoie de o rază de soare, o zi de toamnă şi un moment de graţie ca să se descopere. Mircea continua să-i ţină mâna în mâinile lui, Diana avea părul de culoarea spicelor de grâu, lung prins într-o clamă, câteva şuviţe scăpaseră din strânsoarea clamei, iar Mircea i le-a aşezat cu naturaleţe, ca şi cum ar fi făcut asta de-o viaţă, după care i-a mângâiat uşor obrazul, fata îl privea fascinată şi mirată. „Ce frumos era Mircea, oare de nu îl abordase niciodată?”, i se păruse dur, rigid, era foarte deştept şi atletic, olimpicul lor la fizică, dar era un erudit, un tocilor, iar ea până anul trecut era considerată neatractivă, era nesigură, de-abia deacum înflorise fizic, devenise înaltă, zveltă şi totuşi cu forme bine conturate.
Chiar dacă era inteligentă, nu se omora cu tocitul pentru note, cu concursurile şcolare, cu olimpiadele, „nu cantitatea de informaţie este importantă, ci felul cum o foloseşti”, obişnuia să zică ea, era foarte pragmatică, se gândea mereu, „eu ce câştig din toate astea, material vorbind, mie ce-mi iese din asta?”
- Ce faci Diana, ce ai făcut vara asta, o întreabă tânărul?
- M-am plictisit, a fost o vară oribilă, bine că s-a sfârşit, atâta plictiseală, acasă, în concediu cu părinţii care au făcut poliţie cu mine, oribil. Se opreşte din sporovăială şi lamentări, îl priveşte atentă, Mircea, tu, mă asculţi?
- Nu..., nu prea, se corectează el ambil, ea deja ridicase o sprânceană de nemulţumire, dar ai nişte buze senzaţionale, sunt atât de frumoase când se mişcă, un adevărat spectacol, aşa că povesteşte-mi în continuare, sunt numai ochi şi urechi! Şi pun pariu că sunt şi catifelate buzele tale...
- Mircea, tu râzi de mine, se alintă ea, deşi complimentele lui o încântaseră. Aşa cum ziceam, a fost o vară oribilă... El nu a mai lasat-o să continue, a oprit-o cu un sărut pasional.
De atunci au fost nedespărţiţi, erau „îndrăgostiţii din Verona” ai clasei cum le ziceau colegii, erau tot timpul împreună, la şcoală, la petreceri, în timpul liber...
(Fragment)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu