Vocea fetei de piatră (2) - din volumul "Iluzii spulberate"

- Andrada, ultimul tău concert  a atins un maxim de spectatori, răsună puternic şi electrizant vocea lui Nick, tatăl ei, toţi au declarat că sunt vindecaţi, vocea ta, cântecul tău, are efecte terapeutice nebănuite, vorbea el entuziasmat de succesul fiicei sale. Ai primit un dar minunat, o voce tămăduitoare. Nici nu îndrăznesc să calculez probabilităţile prin care s-a ajuns la ea, este meritul genetic al anilor îndelungaţi de experimente genetice. Ingineria genetică încă mai bâjbâia, făcea progrese relative, când s-a apucat Costa de ingineria genetică şi mai ales de studiul muzicii sferelor, obsesia lui, şobolanul bătrân, zâmbeşte Nick, la amintirea bunului său prieten. M-am întâlnit şi cu proprietarul locaţiei în care ai cântat ultima dată, o sală cu câteva zeci de mii de locuri, schimbă el brusc subiectul, ştii Andrada că la început era sceptic, zicea că se teme că nu se vor vinde biletele, poate că unii nu se vor vindeca şi măcar să fie un show bun, era consternat că nu foloseşti instrumentişti, aparatură, costume, dansatori, efecte speciale, lasere, în fine tot ce ţine de producţie. Acum te invită să mai vii, a câştigat foarte bine de pe urma ta, adăugă Nick.

„Fata de piatră” era Andrada, o tânără frumoasă, şatenă cu ochii albaştri, avea părul lung cârlionţat, semăna izbitor cu tatal său, părea o replică feminină a acestuia, ţinea în mână un manuscris gros pe care îl răsfoia în timpul conversaţiei cu tatăl ei.

-   Era disperat, spuse fata, ţii minte, tată? Transpira tot, se ştergea nervos cu batista, vorbea agitat, neâncrezător şi oarecum perplex de propunerea noastră „şi cum vreţi să fie spectacolul, zicea el, să intre tânăra asta pe scenă, singură, îmbrăcată cu rochie lungă până în pământ, să le vorbească oamenilor şi să cânte, credeţi că va fi de ajuns, unde e atracţia, ce fel de show e ăsta?”

-   În momentul acela ai început să vorbeşti tu şi omul s-a liniştit, îşi aminteşte Nick încântat, a acceptat tot ce i-ai propus, iar succesul a fost total! Vocea ta miraculoasă, vindecătoare, ăsta era „spectacolul”.