Vocea fetei de piatră (4) - din volumul "Iluzii spulberate"

.

Răsfoia în continuare manuscrisul gros, pe măsuţa din lenm de lângă canapea erau mai multe teancuri de cărţi pe care le studiase până la întâlnirea cu tatăl ei.

-   Mai am ultimele calibrări de fineţe şi aparatul este funcţional, spuse fata, şi procedura, protocolul de clonare a organelor vor fi gata, le vom putea folosi în spitale, tată! Astfel tot mai mulţi oameni vor fi salvaţi de la moarte sigură, se va îmbunătăţi substanţial calitatea vieţii, longevitaea va fi sporită, am mai câştigat o bătălie cu moartea!

-   O bătălie cu materia, cu timpul, murmură gânditor Nick, care era medic neurolog. Deşi, în 90% din cazuri este necesară doar vocea ta, asta este o certitudine, este suficient să le vorbeşti sau să le cânţi şi bolnavii de cele mai diferite şi stranii boli se vindecă, procesul este ireversibil, un succes total! Dacă ai fi fost bărbat, te declarau ăştia Mesia. Masele de oameni şi iluştrii cercetători, au unele reţineri pentru că eşti femeie, aşadar nu poţi fi proclamată Mesia..., cel mult vreo zeitate, sau vreo sfântă ceva, glumeşte el...

-   Noroc că nu sunt bărbat, aşa că am scăpat de o asemenea onoare, spuse fata, sunt doar „fata de piatră” şi vocea ei vindecătoare. Oricum, muzica poate ocoli filtrele logice şi analitice ale gândirii pentru a stabili un contact direct cu sentimentele şi cu pasiunile profunde din adâncul memoriei şi imaginaţiei umane, poate ajunge la esenţă, de aici vine şi vindecarea, vocea mea nu este decât un catalizator al unui proces care se desfăşoară doar în prezenţa ei, a vibraţiei respective. Reactanţii şi produşii de reacţie sunt acolo, sunt în omul bolnav, ei există, lipseşte doar catalizatorul pentru ca reacţia de vindecare să aibă loc, iar vocea mea este catalizatorul.

-   Singura nenorocire este că atingerea lui D-zeu presupune jertfă, aşa a fost dintotdeauna pe pământ, spuse Nick furios, atâta timp cât rămâi „de piatră”, fără nici un sentiment, ai acest dar de a vindeca fiinţele, în speţă oamenii cu vocea ta. Pe barba lui Zamolxe!

-   Şi profesorul Costa repetă treaba asta cu jertfa, se teme să nu-mi pierd vocea vindecătoare, nu înţeleg de ce? Nu am simţit niciodată nimic, nici un sentiment, indiferent de împrejurări, aşa că nu-i înţeleg spaima şi obsesia asta cu jertfa.

-   Fără jertfă nu atingi dumnezeirea, se pare că omenirea nu a evoluat suficient... murmură Nick. Ai mai mers zilele astea la profesorul Costa, şobolanul bătrân, aşa îl alinta Nick, a mai progresat în studiile privind vocea ta? Cercetează, cercetează, sau bate câmpii ca de obicei?

-   Am fost, chiar ieri l-am vizitat, spuse fata în timp ce continua să răsfoiască manuscrisul, părea chiar că citeşte cu repeziciune, deşi conversa lejer cu tatăl său şi admira florile din jurul lor, era acasă pierdut printre mormane de cărţi din bibliotecă, trebuie să-ţi spun tată, că fiecare întâlnire cu el este un prilej pozitiv, de provocare intelectuală pentru mine. Îl priveam atentă în timp ce el se agita prin cameră, mărunt şi slab, numai piele şi os, crăcănat, cu părul alb, lung, vâlvoi, pare tot timpul nepieptănat, veşnic îmbrăcat în aceleaşi haine negre, strâmte, cu mânecile cămăşii albe atârnând...

-   Costumul lui de cavaler negru, venit din Infern, cu cămaşa lui cu volane şi dantele cu care şterge praful de pe toate obiectele care-i stau în cale, continuă Nick amuzat descrierea fiicei sale.

-   Alerga haotic prin încăpere după diferite cărţi, după un traseu numai de el ştiut, uneori mă întreb de unde are atâta energie, este firav, haios, pare atât de uituc, de împrăştiat ...

-   Chiar este împrăştiat, ticălosul bătrân, dar este genial! Râde cu poftă Nick, tatăl Andradei, amintindu-şi din nou de bătrânul cercetător, prietenul lui încă din tinereţe, pe care, de la o vreme îl evita, stilul acestuia dezordonat, creierul lui multifuncţional, pe mai multe planuri, îl obosea. Andrada văd că ai deprins şi tu obiceiul afurisitului bătrân de a face mai multe lucruri deodată, nu îl mai copia pe Costa, concentrează-te asupra unui singur lucru, este mai bine, ai o eficienţă mai bună în rezolvarea problemelor dacă le iei pe rând...