Fragmente
***
Diana
(melancolică)
Au coborât oamenii de pe bac. Trec spre oraş.
Andrei
(agitat)
Văd că nu mai au genţile aşa pline ca data trecută
când stătea tot aici pe malul apei. Ce prinţesă nu mai mănâncă lumea pe aici
bulion şi castraveciori bulgăreşti?
Diana
(gânditoare)
Mănâncă... Nici eu n-am mai fost la bulgari de anul
trecut. Nu mi-am mai cumpărat nimic nou.
Andrei
(ironic)
Ei lasă că vezi Silistra lor de aici, de pe malul
nostru. Uite le fac cu mâna pescarilor bulgari. Ei ne răspund. Gata i-ai văzut!
Ai comunicat cu ei.
(Exact asta face îi salută cu mâna pe pescarii de pe
malul bulgăresc, ei îi răspund.)
Ce-ţi mai trebuie să te duci până acolo? Ai aici
acasă tot ce vrei. Foarte bine că nu te-ai mai dus la ei. Abia nu ai mai dat
banii pe bijuterii, haine şi alte aiureli din asta. Acum eşti măritată. Nu-ţi
mai trebuie zorzonele. Ce trebuie să-l mai impresionezi pe soţă-tu? Că e deja
luat, e impresionat omul. Gata. E cazul să nu-ţi mai cumperi bijuterii şi alte
prostii. Aşa că ai făcut foarte bine că nu te-ai mai fâţâit pe la ei. Ce să
cauţi acolo?
Diana
(râde)
Hahahaha! Andrei, eşti teribil de amuzant. Tu te fâţâi
tot timpul. Eşti plecat prin toate ţările UE. Nu-ţi găseşti locul niciunde, tu
vorbeşti? Eşti ca un copil mare, dragul meu.
(Îl sărută pe frunte, ca pe un copil.)
Na, că m-am molipsit de vorba ta. Asta cu draga mea.
Andrei
(râde)
Păi vezi, draga mea. Sunt irezistibil.
(O ia în braţe şi o roteşte de câteva ori, tânăra
râde relaxată.)
Hai la apă! Da, ce-i cu tine, ai ameţit?
(Diana se sprijină de braţul lui, cu cealaltă mână
la frunte.)
Diana
(uşor ameţită)
Da, am ameţit puţin. Da-mi trece, nu-ţi face griji.
(Merg de braţ către apă.)
Andrei
(îngrijorat)
Scuze, draga mea. N-am vrut să-ţi fac rău. Eşti aşa
de fragilă uneori. Mă calci pe nervi cu sensibilitatea ta. Dacă te-aş fi
zgâlţâit zdravăn, ce ai fi păţit? Nici nu vreau să mă gândesc.
***
Diana
(zâmbeşte)
Cu siguranţă, eşti fermecător. Atunci când vrei şi mai
ales atunci când nu te agiţi. Când nu urli şi nu te enervezi. Atunci eşti
urâţel.
Andrei
(repezit)
Zău? Ei hai şi tu, iar ai început cu criticile şi
erai aşa drăguţă. Până ai început să deschizi gura şi să vorbeşti. M-ai făcut
praf...
Diana
(gânditoare)
Praf de stele la graniţa dintre lumi.
Andrei
(agitat)
Acum te-a lovit poezia, draga mea, visătoare.
Diana
(gânditoare)
Dragul meu, călător. Rătăcitor pe drumurile vieţii.
Andrei
(agitat)
Pe drumuri europene, mai corect spus, draga mea.
Diana
(gânditoare)
Şi acum ce urmează, o să te întorci la Paris?
Andrei
(repezit)
Da, pentru început la Paris. Mă găsesc cu ăştia cu
care am lucrat în echipă în ultimele luni. Tot români... Apoi în funcţie de ce
găsim de muncă. Tot în construcţii lucrăm, vedem. În fine, cu timpul. Văd dacă
rămân sau plec de acolo. Depinde câţi bani câştig şi cât prestez pentru banii
ăştia. Oricum, mă descurc. Am eu unde să mă duc, lumea e mare. Doar să ai chef
s-o vezi.
Diana
(relaxată)
Ce poftă de ducă ai. Tu nu o să te opreşti niciodată?
***
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu