Vocea fetei de piatră (6) - din volumul "Iluzii spulberate"

- 

-    Urechea omului poate percepe sunete cu o frecvenţă cuprinsă între 16 şi 20000 vibraţii/s sau hertzi, precizează Nick, foarte limitată banda audibilă umană! Şi sunt atâtea infrasunete cu frecvenţă joasă sub 16 Hz, de care noi nu avem habar!

-    Şi mai sunt ultrasunetele cu frecvenţă înaltă peste 20000 Hz până pe la 1000000 Hz. Natura este atât de gălăgioasă, numai că noi nu auzim, pentru că nu percepen infrasunetele, asta nu înseamnă că nu există! Profesorul Costa a înregistrat „conversaţia” insectelor, a peştilor consideraţi greşit tăcuţi, a păsărilor, a liliecilor, a plantelor care sunt foarte vorbăreţe.

-    Până la urmă sunetele sunt nişte unde sinusoide de diferite frecvenţe, de obicei mari, cu amplitudine mică, sunetul este...

-    Este pur şi simplu vibraţia aerului, completă fata. 

-    Oricum, dacă ne gândim în universul material totul vibrează, spuse Nick, stelele transmit unde electromagnetice variabile în timp şi spaţiu, iar sunetele muzicale au aceleaşi proprietăţii ondulatorii ca lumina ce provine de la stele, se emite un sunet armonic, de aici şi vechea teorie a sferelor, a celor zece corpuri cereşti. Cum zicea şi săracul Pitagora în secolul V î.e.n, “în unduirea corzilor este geometrie, în spaţiul sferelor există muzică”, da, cine să-l asculte? Sigur ţi-a vorbit Costa, şobolanul bătrân, despre asta...

-    Mi-a spus „puisor, cum este el sâsâit precizează Andrada, de la sfeeera Pământului până la cea a Lunii este un ton, de la sfeeera Lunii la cea a lui Mercur e un semiton, de la Mercur la Venus, un semiton, de la Venus la Soare este un ton si jumătate, de la Soare la Marte este un ton, iar de la Marte la Jupiter câte un semiton, la fel si de la Jupiter la Saturn, cât si de la Saturn la sfeeera stelelor fixe. Suma acestor intervale este egală cu sase tonuri cât sunt cuprinse într-o octavă”, după care s-a apucat să vorbească singur, după obiceiul lui, de neutrino, fără legătură cu ce discutam noi. Ştiam şi eu că Pitagora stabilise raporturile numerice pentru principalele acorduri octava 1:2, cvinta 2:3 şi cvarta 3:4.

-    După care ţi-a zis de Johann Kepler şi de cartea “Armoniile lumii”, preferata lui, în care intervalele muzicale sunt puse în corespondenţă cu planetele astfel, Saturn – terţă mare, Jupiter – terţă mică, Marte – cvintă perfectă, Pământul – secunda mică, Venus – aproximativ unisonul, Mercur – decima mică, iar re-ul natural poziţia asteroizilor.

-    Nu înainte de distinşii antichităţii, mi-a povestit totul, încă de la începuturi, alături de Pitagora, mi-a amintit de Platon, Aristotel şi Aristoxene şi tetracordul lor, şir de patru sunete dintr-o scară muzicală, cu Soarele şi Luna în rol principal. „Istoria se repetă, puisor, nimic nu e nou sub soare, totul a fost descoperit si redescoperit de generaţii succesive de oameni, hi, hi, hi! Pe barba lui Zamolxe!”, obişnuieşte să spună mereu şi râde ca un vrăjitor, observă Andrada.