Din volumul Iluzii spulberate

.

Privind toate aceste denumiri în latină şi-a amintit de greţoşenia de profa de „latrină” cum o botezaseră ei, o femeie tânără, dar rigidă şi frigidă, ziceau ei, care nu reuşise să le insuflase dragostea pentru materia ei, din contră, le declanşase sentimente de respingere şi dezinteres, deşi lumea romană era foarte interesantă, cultura şi civilizaţia lor reprezenta apogeul antichităţii, „la dracu cu latina, la dracu cu profa de latrină” se gândi el enervat.

Chiar în acel moment, un strigăt fonfăit îl trezeşte din visare, se uită în direcţia sunetului şi dă cu ochii de Bursină, un coleg de-al lui, nu facea parte din „cartel”, din gaşca lor, aşa că era nesemnificativ pentru el, ăsta era o pramatie, o urâtanie tupeistă şi atât, aşa că nu avea chef de el, o să-i dea viteză repede. Bursină era un tip negricios, mărunt şi gras, îndesat, cu ochii bulbucaţi şi cu nas borcănat, se îndrepta spre el mergând ciudat, parcă rostobolindu-se pe alee, era îmbrăcat în costum alb cu dungi negre, cu pantofi de lăutar, din lac şi cu toc, ca un cocalar, el zicea că e un domn, gen Al Capone, avea o combinaţie dinamită de mândrie şi prostie, în doze mari.

- Salutare Mirceo! Rânjeşte acesta cu buzoaiele lui groase, arătându-şi dinţii mici ca nişte mărgele albe.

 - Sal', zise el fără chef.

”Cretinul dracului, un analfabet, numai p-ăsta nu-l vedeam acum”, se gândeşte cu ciudă Mircea.

- Ce faci, gata de „facultă”, tată, o facem şi p'asta? O face ăsta pe grozavul.

- Tu unde eşti „Bunghi”, asta era porecla trogloditului, te-au primit ăia, mă, la facultate? Îl întreabă fără chef, „limbricul ăsta abia a trecut clasele, a copiat în draci la bac de la toţi care mai aveau habar de câte ceva, s-a descurcat, acum face  şi facultate, se alege praful de ţara asta”!

- În Politehnică, la Management, tată, pă locurile cu taxă, tată, da las că scot io pârleala, sunt în politică de la paişpe ani, ştiu cum merge treaba, când vin de la facultă, de la Bucale, mă pun ăştia primar, sau prefect pentru început, bolboroseşte Bunghilă încântat de planurile lui de viitor.

„Ai pupat toate cururile, mare lucru, ştii cum merge treaba”, se gândeşte Mircea amuzat.

- Da, Bunghi băiatule, sigur, viitorul îţi atârnă în faţă.

Dursină zâmbeşte tâmp, nu s-a prins de ironia colegului de clasă, crede că e de bine, aşa că-i urează baftă, e încântat că a stat de vorbă cu deşteptul clasei, ăia din „cartel” nici nu-l bagă în seamă, da, Mircea n-are bani, e mai modest, aşa că nu emite pretenţii, vorbeşte cu toată lumea.

- Baftă tată, ne vedem la Bucale, să tragem o chindie! Râde grosolan Bunghilă.

- Baftă!