Nu te înţeleg
Eşti o enigmă cu ochi albaştri
hiperbola scăpată din lanţuri
aleargă prin praful Călăraşului
sperie vrăbiile
deformează volumele
lăbărţează formele
reflectate în oglinda timpului
- toată lumea vede numai tu nu vezi
- ce?
- te place
- nu cred
pe malul Dunării toamna oftează
cu toate frunzele
căzute pe umerii pământului
obosite
gândurile
îşi târăsc paşii
spre casă
chiar dacă nu te înţeleg
te privesc ca pe o enigmă
cu ochi albaştri.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu