Urlet

Urlet
M-am abţinut cu greu să nu-ţi îmbrăţişez durerea
spartă în mii de cioburi
adânc înfipte în artere
cât de bine te cunoşti?
ştii cât eşti de frumos când umbli dezgolit prin ger şi spini?
m-am împiedicat de strigătele zilei
şi mi-am julit întunericul
atunci
abia atunci
te-am văzut
ţi-am văzut obrazul
vulnerabil
strivit de un zâmbet rigid
răsturnai furios o lume
fumai o durere
şi urlai
nu-ţi înţelegeam cuvintele cu care împuşcai trecătorii
plesneai liniştea peste pielea întinsă abil
până la marginea durerii
o trăgeai în piept
frustrarea
se zvârcolea şi urla
cu glas tensionat şi aspru
fără să te mai întreb
ţi-am îmbrăţişat sensibilitatea
alungată cu sila
exilată într-un colţ întunecat
de inimă.